După ce a divorțat de papagalul Pepe și a terminat-o inclusiv cu cacaduul Tuddy, Oana Zăvoranu, aka Cherida, aka Buzuca, proprietara de cimitir, trece printr-o nouă criză existențială. Nu mai are orgasm. Știrea a apărut într-un BREAKINGNEWS Cancan, în care Buzuca s-a plâns cu amănuntul de ultima experiență romantică, ce i-a lăsat vaginul uscat și smochinit ca un zbârciog uitat la soare în plină eră a încălzirii globală.
Contactat de redactorii noștri de La Mintea Găinii, psihologul de servici, Florin Tudose, a declarat următoarele: ”Sindromul vaginului smochinit, mai cunoscut în lumea medicală sub denumirea științifică de vaginus agaricus rahiticus, este o maladie destul de des întâlnită în rândul populației feminine din România zilelor noastre, cu precădere în rândul doamnelor și domnișoarelor vizitate de Armata Roșie. Ea se caracterizează printr-o uscăciune ieșită din comun a țesutului striat, o pungire a labiilor majore și o fleșcăire generalizată a organului genital feminin, ce poate culmina cu transformarea muntelui Venus într-o vale, simptom care îi face pe specialiști să exclame atunci când sunt puși în fața faptului împlinit: va-ți făcut vaginul praf! În cazurile extrem de grave boala a fost declarată incurabilă în urmă cu câțiva ani, când vedeta Laura Andreșan, la rândul ei o cunoscută suferindă de vaginus agaricus rahiticus, nu a putut fi vindecată nici măcar de Adi Mutu, cu toate eforturile supraomenești făcute de atacantul naționalei de fotbal a României. Totuși, Cherida, adică Buzuca… ăăăăăăăăăăăăăăă, vreau să spun Oana Zăvoranu, nu trebuie să dispere, eu personal așteptând-o la cabinet, pe canapeaua mea de analist, pentru o terapie intensivă la mustață, cea care a raportat cel mai mare succes în ameliorarea simptomelor acestei teribile maladii”.
Femeile sunt nevinovate. Toată lumea știe asta. Sunt pure și diafane și delicate, trupește și sufletește deopotrivă. Sunt, de asemenea, victimele acestei lumi, martirul colectiv, global al umanității. Doar câteva dintre prejudecățile populare ale eticii societății contemporane, aflată într-un proces continuu de emasculare prin denigrarea și culpabilizarea principiului viril în favoarea exaltării femeii.
Cu toate acestea, experiența nu odată mi-a dat ocazia să mă cutremur în fața naturii profund perverse, și aș putea spune chiar diabolice a femeii. Un exemplu în acest sens este un clip youtube în care o femeie care filmează evenimentul încurajează fixația isterică a unei fetițe care cu o uimitoare cerbicie somează un băiețel înlăcrimat, exilat pe un taburete, că se va mărita cu el. Băiețelul protestează cu lacrimi înochi în pragul unui episod isteric, care nu pare însă să producă vreo reacție din partea femeii care filmează evenimentul pus în scenă chiar de ea însăși. De urmărit este postura agresivă a fetiței care în mai multe rânduri îi pune în vedere pe un ton violent băiatului, care este victima defensivă a acestei torturi psihologice, că nu se teme de el și că acesta nu are încotro. Atunci când băiatul îi reproșează adultului faptul că acesta încurajează agresiunea psihologică a micuței japițe, femeia, apelând la o strategie consacrată în rândurile speciei ei, are grijă să-și facă vinovată micuța victimă, pentru că strigă și vorbește urât, după principiul: ”nu așa se vorbește cu o doamnă”. Una peste alta, avem aici de a face cu o mostră de perversiune feminină care, dat fiind neputința sexului slab, își alege victime printre copii, nu întâmplător băieți, după un model al cărui conținut psihologic îl vom explica mai jos.
Evenimentul ar putea să pară multora o glumă, însă conținutul psihologic ce se ascunde în spatele acestei scene nu e deloc unul nevinovat, cu atât mai mult cu cât regia este a unui adult care nu pare deloc impresionat de teroarea ce a pus stăpânire pe micul copil.
Pe scurt, psihanaliza freudiană a statutat că în concepția infantilă există un singur sex, FALUSUL, femeia fiind produsul lipsei acestuia. În încercarea de explicare a acestei infirmități, în concepția infantilă despre lume ia naștere ideea de castrare. Fetița a fost castrată, cel mai probabil ca măsură punitivă survenită în urma unui păcat abominabil. Acest miez extrem de important al psihologiei infantile a stat la baza creării mitului Genezei din Vechiul Testament, în care femeia este făcută vinovată de păcatul primordial. Afectul asociat cu această convingere infantilă a fost cuprins în conceptul de complex de castrare, manifestat în cazul femeii prin pizma pe care o poartă bărbatului și virilității acestuia (invidia de penis), la bărbat declanșând cea mai primară și mai puternică angoasă a virilității, angoasa de castrare, frica de a nu-și pierde penisul, angrenată cu puternică încărcătură emoțională în multe experiențe mai puțin plăcute care pot surveni în viața bărbatului, cum ar fi spre exemplu cea a impotenței.
În consecință, la o asemenea vârstă fragedă băiatul nu vrea sub nicio formă să aibă de a face cu această cumplită infirmă, fetița. Băiatul se teme de ea, de posibilitatea ca printr-o asociere cu această ”monstruozitate”, același lucru să i se întâmple și lui. Personal îmi amintesc ce tragedie a declanșat în viața mea alegerea învățătoarei de a mă pune cu o fată în bancă în prima zi din clasa întâi. Am plâns o oră întreagă, și am rămas neconsolat toată ziua. Noroc că, până la urmă lucrurile s-au schimbat, altminteri sunt convins că aș fi rămas repetent încă din clasa întâi. Sau, probabil nu.
În lumina acestor fenomene, ceea ce face femeia în acest clip este o mutilare psihologică a bărbăției micuțului copil. Mai mult ca sigur ignorantă în ceea ce privește psihanaliza, această femeie intuiește psihologic adevărata sursă a terorii băiețelului și găsește o satisfacție perversă în tortura psihică pe care i-o aplică. Propriul ei complex de castrare intră aici în scenă, pentru umilința de a fi femeie, această scrântită alegând să se răzbune pe un copil nevinovat și fără apărare.
Nu luați în derâdere și nu tratați cu frivolitate această întâmplare. În spatele ei se ascund ororile din străfundurile telurice ale psihicului omenesc, alături de PARICIDUL, INCESTUL ȘI ANTROPOFAGIA care constituie baza primordială a construcției Complexului lui Oedip.
Și dacă nu ați fost convinși, iată un alt exemplu de delicatețe feminină…
S-a manifestat la Londra. Da, au manifestat și niște naziști nostalgici maghiari care lăcrămează după Austro-Ungaria imperialistă, dar nu despre papagalii ăia este vorba în rândurile următoare, ci despre un eveniment cu mult mai important și mai definitoriu global pentru cultura occidentală: manifestația târfelor. S-a întâmplat tot la Londra, probabil imediat după marșul poponarilor, și a adus laolaltă o turmă de reprezentante ale sexului frumos și puternic și decoltat care, de bună voie și nesilite de mine auto-stigmatizându-se drept curve - sluts în limba maternă – au protestat împotriva afirmațiilor unui răcan din poliția canadian care și-a exprimat umila opinie că femeile, preventiv, ”ar trebui să nu se mai îmbrace ca niște târfe, pentru a nu ajunge victime ale violului”.
Vai, ce urât! Ei bine, în numele celor mai notorii reprezentante ale tagmei femeilor îmbrăcate ca niște boarfe, de la Madonna până la Cristina Aguilera și Lady Bla-Bla, protestez la rândul meu, și afirm cu toată tăria că snaga atotputernică a frustratului sexual nu face diferența între târfă și fecioară, între prea-curată mironosiță și gonflabilă. Ca dovadă, ce arătări sunt violate prin România, frate! FEREASCĂ DUMNEZEU ȘI MAICA DOMNULUI, IISUSE HRISTOASE! Că așa ceva n-ai mai văzut. NEBUNIE!
Totuși, un dram de adevăr s-ar putea să fie în protestele ”târfelor londoneze”, și anume că prejudecata curcanului canadian ar putea fi mai răspândită decât pare la prima vedere. Mai ales printre babete. Ca să vezi, frate, cum se mănâncă suratele între ele! Vai, da’ ce urât… a doua oară.
Tragic, dar adevărat. După mai bine de 100 de ani de revoluție feministă, constând dintr-un proces deloc complicat de inversiune sexuală prin care femeile au făcut tot posibilul pentru a adopta modele comportamentale de la bărbați, impunând în același tip acestora posturi feminine, de genul: femeile de carieră, bărbații însărcinați cu responsabilități casnice, femeile la sex, bărbații în concediu de maternitate etc., și ultima barieră în calea propășirii pe noi culmi de glorie a muierii moderne a fost înlăturată. Forța brută, căci despre ea este vorba.
În conformitate cu legile fizicii care ne spun că F = m X a, adică forța este masa înmulțită cu accelerația, este evident faptul că fătălăul britanic rămâne lipsit de apărare în fața vajnicelor muieri insulare care, pe baza unui regim sofisticat de cârnați cu bere și pișcoturi cu cafeluțe, reușesc acumularea unei mase critice care, în combinație cu accelerația gravitațională și factorul voință, puternic influențat de o dispoziție isterico-psihopată, alimentată de ahtiere de putere, protecționism social avansat și auto-victimizare, odată pusă în mișcare, devine de neoprit. Cu atât mai mult cu cât fătălăul sensibil și delicat, cu o latura feminină hipertrofiată până la analitate, a uitat să folosească dosul palmei, castrat fiind de campaniile fără sfârșit vizând prevenirea violenței casnice, în care a jucat mereu rolul infamului agresor împotriva diafanei și delicatei demoasele.
Probabil ați auzit de cazul DSK, șeful FMI, acuzat la New York de toate ororile pământului, dintre care sexul oral se remarcă drept cea mai gravă. Pentru că, practic, acolo s-a ajuns. De la o cameristă intrând într-o cameră de hotel peste un bărbat în puța goală, cu o desfășurare ulterior confuză a evenimentelor, unele surse de informare vehiculează deja perversiuni sexuale ”de cea mai joasă speță”. O desfășurarea relativ similară cu cazul Julian Assange, care, inițial acuzat de o stranie rupere a prezervativului, oricât de bizar ar părea, o contravenție în Suedia, a fost transformat apoi în violator, după care s-a revenit la crima cu prezervativul, pentru ca în prezent să nu mai știm nimic despre cum s-a finalizat acel caz. Uimitor este faptul că agenții de presă cu o anumită anvergură, cum e Agerpres, fac deja aprecieri incriminatoare, considerând că acuzațiile nu pot fi cu totul false, având în vedere că în trecut șeful FMI a avut o relație intimă cu o subordonată. WHAT? Ce legătură are? Păi are, pentru că criminalul e evident un porc adulter cu fixații bolnave pentru sexul oral, agresiv și violent cu femeile, bun de spânzurat. Adică, mai întâi castrat și apoi spânzurat.
Ceea ce mă duce cu gândul la necesarul unui set de reguli de urmat pentru oricine s-ar trezi într-o situație asemănătoare în acestă lume în care bărbatul trebuie să dea socoteală pentru viața lui sexuală, în tip ce toate CURVELE SUNT DIVE ȘI VEDETE MEDIATICE. Cum sunt în pană de inspirație și subiectul mă îngrețoșează din cale afară, vă las pe voi să vă dați cu părerea despre ce-i de făcut dacă femeia de servici intră peste tine în camera de hotel, pe când te scarpini la prohab, în costumul lui Adam.
Exploatând statutul de ”Noul Christos” al femeii contemporane pentru care păstrarea aparențelor de victimă, în ciuda tuturor victoriile sociale repurtate, asigură combustibilul necesar accederii revoluției feministe la nivelul idealului de revoluție perpetuă a comunismului chinez , Cristian Mungiu a câștigat cu 432 Palme D’Or la Cannes în 2007. Filmul, mediocru, ca de altfel toate creațiile cinematografice românești de după 2000, a părut irezistibil juriului prin melanjul de dramă feminină, care nu poate să nu ungă la suflet cuconetul de pretutindeni, și mizerie comunistă, care are darul de a pune în valoare și mai mult binecuvântările existenței în ”lumea liberă și democratică” a Europei unite.
Cealaltă temă, cu aceeași valoare tonifiantă pentru europeanul ghiftuit, acrit cu binele, este constituită firește de lumea musulmană, ultim bastion al primitivismului în era post-modernității. De aceea, dibuind bine curentul, și ros de invidie pentru succesul conaționalului său rămas acasă, care a dobândit laurii gloriei fără a beneficia de toate facilitățile unui sistem închegat într-o societate avansată și prosperă, după ce a încercat marea cu degetul cu răsuflata temă a anti-semitismului din Concertul, Radu Mihăileanu încearcă să dea lovitura anul acesta cu ”La source des femmes”. Tot femei, lume musulmană șovină și discriminatoare; pare să aibă toate ingredientele unui ghiveci de corectitudine politică. Succes garantat, dacă nu cumva îi va lua fața alt pretendent la afecțiunea cuconetului, tot un român, Cătălin Mitulescu, care după modelul Mungiu se dă de ceasul morții de grija domnișoarelor traficate în ”Loverboy”. Adică stai, că nu se poate, atâta timp cât cei doi concurează la secțiuni diferite. Ei lasă, că-i cu atât mai bine. O să câștige amândoi. O nouă victorie pentru o lumea mai bună… pentru femei.
Aparent, emascularea e un fenomen care se propagă cultural mai ales prin muzică. De asemenea, apartenența etnică are un cuvânt greu de spus. Totul a început în țările nordice, dacă e să-i dăm crezare lui Strindberg și portretului ”castratoarei” zugrăvit în Saloanele sale, care și-a tuns fiica și i-a lăsat fiului părul să crească pentru a șterge orice diferență dintre sexe. Ungurii, primii ieșiți de sub cortina de fier, de asemenea se pare că au fost cât se poate de receptivi la noile moravuri propagate de un occident în care, cum spune ”poetul”, acolo unde înainte era o diferență mare, nu mai e decât o diferență mică.
L-am întrebat pe prietenul Levi, maghiar ardelean la origine, de ce nu emigrează din țara asta de KKT în patria mumă unde are și un frate și o soră, ambii aranjați. Și știți ce mi-a răspuns? Nu mi-a spus că nu-i place aerul, că ungurii de dincolo nu sunt ca ăștia de la noi, că de fapt criza a lovit acolo mai rău – dacă se poate închipui așa ceva – decât în haznaua noastră. NU. Nici vorbă. Mi-a spus doar atât: că acolo ”băieții” vorbesc ca niște poponari. Nu deschid bine gura și încep să… cânte. Acum înțeleg ce voia să zică.
Probabil nimic nu reflectă mai bine gradul de emasculare al civilizației occidentale ca pop-cultura. Nimic decât industria modei, care e o turmă de zâne. Vezi Bruno. Dar să revenim. Pentru cineva peste care au trecut câțiva ani din viață, o vedere de ansamblu asupra evoluției societății se conturează într-un mod mult mai clar decât pentru cineva născut ieri care ia ordinea socială instituită drept expresia normalității.
Pentru mine personal, distanța de la Nirvana, Alice in Chains, Soundgarden, Metallica, Pantera, Rage Against the Machine, și în general tot ceea ce reprezenta curentul rock la începutul anilor ’90, la Lady Gaga e ca o cădere de pe piscurile spiritului falocratic cu foarte multe coaie, în hăurile fără fund ale vaginului culturii pop, emasculate și homosexuale, care reprezintă mainstream-ul cultural contemporan.
Firește, nimic nu s-a întâmplat dintr-o dată, cei asemeni mie putând urmări de timpuriu aceast proces de castrare culturală, începând cu fătălăii primului boys-band consemnat istoric, New Kids on the Block, trecând printr-o întreagă pleiadă de boys, care mai de care mai efeminați și mai smiorcăiți și ajungând la monstruozitatea britanică a anilor ’90, cumplitul Spice Girls.
Aseară HBO a transmis un concert Lady Gaga, ceea ce reprezintă pentru acest nou star contrafăcut de mașinăria industriei divertismentului care stoarce un purcoi de bani prin studii aprofundate de marketing asupra orientării culturale a mainstream-ului, accederea nu doar la statutul de pop icon, ci la cel de copil adoptiv al culturii maselor care-l primesc cu brațele deschise, îl iubesc, îl divinizează, îl copiază, până la noua schimbare a modei.
Reușind cu greu să nu vomit în fața deluviilor de ritmuri disco reciclate prin prisma noii orientări dosnice și transexuale a pop-culturii contemporane, am rămas destulă vreme pentru a determina profilul caracteriologic al publicului acestei flatulențe culturale. Și ceea ce credeam de la bun început, s-a confirmat. THE NEW AGE OF GAYNESS, MAN! O adunătură de muieri extatice și decoltate, cu o garnitură de băieți parfumați cu tricouri mulate pe țâțe, măști de cabaret împodobite cu paiete, cu toții scăldați în sudoare într-un festival de gesturi lubrice, mai ceva ca Love and Gay Parade la un loc în plin Berlin Reeperbahn Strasse.
Ei bine, în asemenea momente de reală oroare, remediul recomandat e…
După ce a divorțat de papagalul Pepe și a terminat-o inclusiv cu cacaduul Tuddy, Oana Zăvoranu, aka Cherida, aka Buzuca, proprietara de cimitir, trece printr-o nouă criză existențială. Nu mai are orgasm. Știrea a apărut într-un BREAKINGNEWS Cancan, în care Buzuca s-a plâns cu amănuntul de ultima experiență romantică, ce i-a lăsat vaginul uscat și smochinit ca un zbârciog uitat la soare în plină eră a încălzirii globală.
făcute de atacantul naționalei de fotbal a României. Totuși, Cherida, adică Buzuca… ăăăăăăăăăăăăăăă, vreau să spun Oana Zăvoranu, nu trebuie să dispere, eu personal așteptând-o la cabinet, pe canapeaua mea de analist, pentru o terapie intensivă la mustață, cea care a raportat cel mai mare succes în ameliorarea simptomelor acestei teribile maladii”.
